Caninul

De pe frontul albastru îi scriu...
El e plecat la război,
iar ea,
Ea coase scrisori de pomul tinereţii lor
cu aţă de ghimbir.
El a plecat de mult la război,
dar Ea,
Ea poate încă îi mai scrie
tăcută la maşina ei de scris scrisorile-ambalate
cu maşina de închis.
Iar el pe front îi scrie
cu glonţul puştii lui marcat
Scrisoarea.
Dar ea n-o va citi
nici măcar maşina de citit
n o va desluşi
de sângele mânjit.
El e pe front...
Ea stă acasă şi aşteaptă.
Dar ştiu că nu se vor găsi...
maşina ei de scris o-nşală,
mână-n mână cu maşina de citit.
Şi el e mort,
de mult, de mult...
Şi ea ?
Ea îşi sfărâmă-n piept caninul
ce-a rămas din el.