sâmbătă, 25 septembrie 2010

This I Love

Dupa-amiaza racoroasa de septembrie... Ticaitul ceasului a stat in loc. In briza usoara a vantului se pierd parfumul lui lemnos si fumul gros de tigara. Pe treptele reci, asteapta sa vina. El statea singur, privind trecatorii de pe strada strangandu-se in haine, ascunzandu-si privirea in esarfe si mainile in buzunare. Conversatia lumii era undeva departe de el. El stia asta, dar nu-si putea refuza admirarea spectacolului de afara. Lumea nu a inceput si nu se va sfarsi pentru nici un om. Doar lumea lui a inceput si se va sfarsi intr-o alta persoana. Nu-i pasa unde avea sa stea, nu conta nimic in afara de el si ea.
Graba... Pocnetul pasilor ei pe asfalt isi rasfrangea ecoul in mintea lui. A ajuns... Picioare lungi, pulover lung si gri... Fara salut, un vartej de sentimente si totusi un calm albastru si profund. Il lua de mana si il trase in lumea ei de fantasme. Dand semne de nerabdare si nervozitatea vadite, incepu sa boscorodeasca.
Iar graba. Asa cum pulsatiile sangelui in vene isi accelerau ritmul, asa grabea si ea pasul. Melodia sangelui in sistola si diastola era ritmul ce fierbea in mintea ei.
El isi aprinse calm o tigara.
Ea, ceru, pierduta in dezgustul propriei fiinte, bricheta. Fumul caldut ce ii mangaia plamanii ca mai apoi sa-i inunde narile o linistea mereu. Se gandea la ce avea sa urmeze : o discutie foarte aprinsa, probabil cu momente tensionate intre ei. El era totusi calm, de acelasi calm care il inconjura mereu, starnind adesea in publicul sau adjective ca inuman, rece, insensibil, intangibil. Era calmul pe care ea si-l impuse ca regula de viata pentru minte, sa gandeasca mereu totul calm si rece, lucid si rational, fara a se lasa abatut sau influentat de sentimente sau trairi. Dar ea era o actrita prea buna, pentru a nu deveni o iluzie a lumii.
Calmul ei mental contrasta cu agitatia trupului. Simtea sangele fierbandu-i in vene, aerul apasandu-i plamanii sa se desfaca, miscarile repezite si violente.
Totul era un tumult, o avalansa de vorbe rostite in graba. Imaginea autumnala a parcului reusea sa-i trezeasca amintiri placute. Acum, ea tanjeste dupa atingeri, dupa siguranta lui, dupa caldura respiratiei lui… ofera-mi-le sau lasa-ma sa-mi recapat vechea raceala, vechea scarba si aproape uitatul dezgust. Incet, voi invata sa devin obiecul dorintei tale. Acum alergam in cercul alert al placerii. Un zambet palid... se stinge in flacarile suvitelor roscate.
O banca rece, in peisajul vechi, intre ziduri invelite de iedera verde puternic. Fara spatar, e patul sperantelor noastre. Discutii aberante... Delirul ochilor aprinsi... Pupilele dilatate cer doza lor. Aplecat peste ea, un sarut lung si dulce le-a pecetluit buzele. As termina totul in seara asta, daca as stii ca timpul nu ma lasa sa ma-ntorc.
Acum sunt in putere si acum simt flacara tineretii arzandu-mi in piept mai tare ca oricand. Acum, ca te am langa mine, imi pot confirma fiecare frantura de viata, de sentiment. Este o noua era, iar trecutul e cenusa in bataia vantului. Lacrimile-mi au spalat strazile pustii si intunecate ale trecutului. Acum e doar imbratisarea ta.

Listening to: Placebo - Protege moi
                   Placebo - Pure Morning
                   Opeth - The Drapery Falls
                   Dark Tranquility - Damage Done
                   Sepultura - Mind War
                   Guns N' Roses - This I Love
Inspiratii de moment tot mai dese ^^.

3 comentarii:

  1. esti o retardataaa fara viitor

    RăspundețiȘtergere
  2. Venind de la un anonim, chiar reusesc sa ma amuze comentariile tale. Pe viitor, nu mai intra pe acest blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...