Piesa, part 2

Mihai: Dar sângele e bun ? Îţi place să simţi cum cu fiecare picătură viaţa ta se scurge uşor, picurând alene... ? Să vezi cum stropii fluizi de roşu-aprins pătează albul pielii ? Când îţi înfigi dinţii tăi ascuţiţi în carne, străpungând-o ca un pumnal de gheaţă, ce simţi ? Vrei cumva să scrijeleşti toată durerea vieţii tale cu litere de sânge ? Îţi place să îi bag tot mai adânc în carne, simţi fiecare strat străpuns nemilos de instinctul tău animalic, simţi gustul roşului ruginiu susurând ca un izvor pe papilele limbii tale şi mirosul acela amărui inundându-ţi nările. Adori să te urăşti, să te tai în pumnalele propriei fiinţe. Tu te ţii captivă, nu eu.

Bea sânge, bea-l pe tot... Până la ultima picătură.

Eşti exact ce urăşti mai mult, un înger decăzut...

[ Se uită dispreţuitor la ea. Apoi se apleacă, în timp ce ea tremură şi îl mai priveşte cu coada ochiului din când în când. ]

Mihai: Eşti a mea. Nu mai desena peisaje triste cu sângele tău dulce. Dă-mi-l mie.

[ Ea îi întinde brusc mâna plină de sgârieturi. ]

Iris: Bea !... Satisfăţi pofta nebună cu sângele meu, căci moartea mă va uni pe veci cu albastrul calm al nopţii ce se stinge în lumina sângerie a lunii. Nu am ce pierde ! Bea !

[ Ultimele cuvinte sunt urlate, el îi apucă mâna, iar ea începe să bolborosească fără a distinge clar proproziţii. ]

Mihai: Noi nu suntem vampiri.

Iris: Nepăsare. Ignoranţă. Beţie. Omoară-mă. Nu... Nu mă lăsa... Strânge... Cuşcă... Sălbatic...

[ Cuvintele ei se sting în tăcerea nopţii... El îşi apropie buzele de mâna ei şi o linge uşor. Simţind gustul sângelui, începe să sugă viaţa ce se scurge alene prin crăpăturile pielii. Ea îşi lasă capul pe spate şi se opreşte din tremurat. El o priveşte. ]

Mihai: Noi nu suntem vampirii... nu suntem umbrele noptii...

Nu îţi cer să-mi răspunzi...

Dar ai putea să mă asculţi.

Iris: ...

Mihai: Am nevoie de tine.

Iris: ...

Mihai: Trezeşte-te, te rog !

Ochii tăi goli... Nu mă pot uita în ei.

Iris: ...

Mihai: Mai eşti cu noi ? În lumea asta a noastră ?

Iris: ...

Mihai: Întoarce-te să mai fii odată visătoare... În lumea asta monocromă... Te rog...

[ El îşi apropie faţa de a ei... O sărută uşor pe obraz. Ea priveşte în gol, pierdută în negurile lumii ei. El îşi ia carnetul, se ridică şi citeşte. ]

Mihai:

Fişă de observaţie.

Pacienta suferă de Schizofenie catatonică. Se află într-un stadiu de depresie, negându-şi însuşi propria existenţă. Răspunde greu la stimuli şi acţionează greu, cu mişcări bruşte şi ciudate, pe care le repetă de mai multe ori. Astăzi a vorbit, dar a convorbirea a fost uşor agresivă. În continuare este în stadiul de negare, găsindu-şi refugiul în atrocitate. Pacienta prezintă o nevroză traumatică, în urma unui traumatism suferind recent. Continuă să trăiască printre iluzii, negând lumea, dând dovadă de instabilitate psihologică. Uneori prezintă halucinaţii şi stare de prostaţie.

Nu există progres...

Domnişoară...

Iris: ...

Mihai: Dacă doriţi... Putem merge afară, în curte.

Mihai: A venit toamna, care-ţi place atât de mult, Iris.

Frunzele copacilor cad alene... Nu vrei să le vezi ?

Nu vrei să vedem apusul soarelui pictat în nuanţe roşietice ? Putem sta pe o bancă în grădină... S-au ofilit trandafirii, dar am plantat nişte crizateme minunate.

Haide, Iris... Trezeşte-te...

Revino în lumea asta. Putem merge să ne vedem împreună sfârşitul proiectat pe cerul albastru... Albastrul cerului te zgârie pe ochi ?

E culoarea sufletului tău... I...r...i...s...

Piesă încheiată relativ rapid. Inspirată de "Femeia ca un câmp de luptă". Să sperăm că în curând vom avea şi material video^^.


Listening to My Chemical Romance - "Early Sunsets over Monroeville"
                  Sonyc Syndicate - "Jacks of Diamonds"
                  Alice in Chains - "Check my Brain"
                  Placebo - "Meds"
                  Placebo - "Twenty Years"
                  Dir en Grey - "Glass Skin"
Drinking: Water
Eating: Nothing