De sus, de pe sarma, lumea pare diferita. Atunci cand simti firele ascutite ale condamnarii intrandu-ti in talpi, facundu-te sa vibrezi de durere pana in maduva spinarii, nu te mai deranjeaza stransoarea rece a coastelor ce se rup in inclestarea lor nebuna. Simt ca am ramas fara cuvinte, undeva departe, unde glasul meu nu patrunde zidurile de cristal ale lumii. Esti atat de aproape de mine, si inca nu imi simti caldura. Sunt atat de departe, inecata in veninul propriei vieti, in propria-mi tacere. Prin prisma incetosata a inimii mele, prin obiectivul spart al mintii innegurate, retraiesc fiecare clipa.
Tacere... Oare e si pustiu ? Stare de nesiguranta. Anxietate, angoasa... Imi vine sa-mi sfasii pielea de pe mine, dar nu mai are cine sa-mi bea sangele. Tu nu intelegi ca moartea nu e un simplu moft. O simt zbatandu-se evanescent in mine, rozandu-mi maruntaiele. Mana ta calda imi aluneca pe obraz...
Azi a venit toamna. Am asteptat fiecare strop de ploaie cu inima pulsandu-mi intr-un ritm alert in piept. In ploaia rece de toamna, isi pot gasi lacrimile refugiul, fara sa lase dare albe in masca mea perfecta. Cred ca mi-e dor s-alerg desculta in ploaia rece, sa plang pana simt ca lacrimile-mi sufoca ultima gura de oxigen, sa dansez nebuna in ritmul melancolic al ploii. Moment... Atat de departe, ca nici dintii patrunzandu-mi pielea nu ma pot aduce inapoi. Dialog imaginar...
Asta e oare eliberarea ? Am facut un scurt popas inaintea intrarii in timp, lasand eternitatea sa-si faca treaba. Doua secunde s-au transformat in ore intregi de contemplat la chipul tau, cu ochii de nuanta caramelului scurgandu-se in gri-ul absent al lumii. Nu merit zambetul tau strengaresc, parca smuls de pe marginea unei foi de jurnal. De ce l-as merita ? Inca mai simt aroma dulce-a primului sarut, arzandu-mi buzele crapate... Sarut cu guste de sange, imbratisare pierduta-n peisajul sumbru, parfum de lemn arzand mocnit si brad sub zapada de diamant a iernii.
-Stii... Am crezut ca totul e doar un vis. Un vis dur, in nuante de gri, care se machiaza pervers in culori aprinse pentru a te fenta... Am considerat fiecare clipa doar un alt ideal desprins din lumea asta. Nu am suportat mizeria asta, stindardul ciuruit al dragostei... Dar viata... Hm... Mi-a mai dat o sansa.
In dulceata ochilor tai mari, ma pierd si imi dau lacrimile.
-Viata e chiar naiva... Sa-ti mai dea o sansa la fericire. Si in timpul asta sa te tachineze cu atigerea ei delicata.
In conturul buzelor tale, pot scrie o poveste, dar pe parcurs, vorbele pier in stingerea ecourilor.
Ma pierd in jocul tau fugar, in caldura ametitoare a corpului tau. O joaca mai perversa de iluzii si intonatii nu am mai intalnit… Ma vezi altfel, asa as vreau sa fiu, sa nu trebuiasca sa vreau sa-ti spun ca mor… Nu acum, nu azi…te rog… prefa-te ca-ti pasa, nu mai rade la gafele mele de fetiscana inamorata…
Listening to Vama Veche - Pe sarma
Opeth - Still Day Beneath the Sun
Opeth - Forest of October
Placebo - Pure Morning
Rammstein - Feuer Frei
Rammstein - Liebe ist Fur Alle Da
Guns'n'Roses - Every Rose Has Its Thorn
Sonic Syndicate - Denied
Clint Mansell - Shellshock (another day, another dollar)
Eating: nothing
Drinking: Water with lemon and a little glass of Limoncello
Watching : Thirst
Kuroshitsuji ep. 11
Drawing manga.
Trupul lui rămâne doar un contur în asfinţit, îngropat de liniştea sufocantă de vară târzie... şi e târziu şi totul se îngroapă în amurg.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere