Uroboros.

Ma rod din interior. S-a intors! E iar aici! Tovarase, iti vine sa crezi, cum in sfarsit, ai reusit sa ma dobori?! Din nou! La naiba...
Cat e ceasul? Sa-mi spuna cineva cat e ceasul! Aha, bun. Da, da, da, da... Cheama-l si pe el sa plecam cu totii spre Apus...
Nu, inca nu-i 25. Zi neagra pentru toti. Tu ma-ntelegi. Tu, ma-ntelegi? Alo? Mai esti acolo?! Se zbate si urla... Auzi fiara, auzi cum roade? E incantata sa stie ca fierb in mine toate flacarile ideilor stinse. Hahahahahaha... Mai esti acolo?
Tacere.
2 ochi rosi si un scaun rasturnat.
De ce nu pleci odata?

Sous la plouie, elle reste coquette...

„Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam «incendii». Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase si jumatate, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor!“ Mathias Malzieu, Mecanica inimii


Nu te mai suport. Nu mai suport. Piei!

El o priveste de la departare, o observa, stand tacut pe banca. Un dans printre fulgi de ploaie, ar vrea s-o stranga la piept tot timpul, pana din ochii de copil i-ar curge tematoare, tremuratoare, lacrimi. Monolog cu sine insusi, el stie ca acea clipa va veni si-l roade cu taria ei otrava ce colcaie in sangele fierband, oxidandu-se in mici bule de oxigen. Acizi, plamanii-i freamata sub miile de ace de monoxid de carbon, radioactiv pulseaza cianura prin corpul lui. Dar inima inca-i respira tacuta, in batai aritmice. Si el o vede in continuare pe ea, dansand in fata lui, alergand prin cercurile de ploaie [sau de ninsoare, caci el nu mai distinge stari de agregare, ci doar silueta ei]. Si stie ca n-o va avea vreodata.

-------

Inchide ochii. Il ferme les yeux. Prin pleoapele secate de umoare simte cristalinul cum se zbate si freamata ca nasul pradatorului in fata victimei. Ea vine de pe balcon uda, aducandu-i de pe pervaz o cafea deja racita, asezata pe o carte cartonata. Dar el e orb. Ea il inveleste si soarbe din cafea. Lui ii pune whisky. De l-ar putea ea proteja de propria ei masca, de hidosul chip pe care, perversa, il ascunde sub ochii mari cu pupilele dilatate ce il privesc neprihaniti, parca nevatamat de pur se-ntoarna pe sub gene. El deschide ochii. Il ouvre les yeux. Ea il saruta pe frunte si ii strecoara-n palma un bilet. Ii aprinde o tigara, fosnind-o intre buzele ei si, delicat, i-o streacoara intre dinti. El ar vrea sa priveasca spre ea, dar in fata marea se prelinge suvoaie pe perdeaua parasita, iar frunzele - presentimentul toamnei ce-a trecut - se propaga spre vidul existentei lui. Tic-tic, clac-clac. Creierul lui e un ceasornic caruia i-a sarit rubinul de la secundar. Te poti masura fara secunde?

Eu? Cine?

Pai asta se traduce simplu prin 'Cine sunt eu?'... Pai, da! Am ajuns la inevitabila intrebare si am dezbatut-o mult si cu multe persoane, care eventual ma vor uri pe vecie... Pentru ca eu nu sunt altceva [decat o pata de sange care vorbeste, ati zice. *Dar nu, nu e asta*] decat o maniaco-depresiva [cu acte in regula!] cu foarte multe obsesii, tulburari de personalitate si instabila emotional. Exact! M-am hotarat ca dupa *stati sa numar* 5 luni *muahahaha... mi-a luat vreo 3 minute* sa dezvalui fata psihopatei din spatele ecranului. Adevarul e ca stiti toti cine sunt, iar marturia asta scrisa nu mi-e utila decat mie... De ce? Pentru ca am nevoie de un raspuns, fara sa stiu intrebarea si o caut neincetat printre ferestrele de ganduri aburite pe care mi le azvarl aici. Eu sunt rasul dement pe care-l aud vecinii la 3 dimineata in timp ce am un cosmar, eu sunt plansul violent cu care ma izbesc cu organul de cutia coastelor, eu sunt urletul cu care sfasii zilele cetoase de noiembrie, eu sunt gafaitul pe care-l auzi pe scari, eu sunt aburul ce se prelinge din trenul ce trece nepasator prin gara, eu sunt lacrima ce ti-o ascunzi in coltul ochiului si care-ti curge si se-agata-n colt de buza, eu sunt lingurita de zahar din ceaiul de iasomie, eu sunt ochii ce te privesc ascutiti din spatele ferestrei iar tu nu vezi cat tipa dupa tine, eu sunt tigara de dimineata, eu sunt cafeaua de la ora 1, eu sunt pacienta care-ti cere bani de metrou, desi nu va parasi niciodata ospiciul, eu sunt tumoarea din plamanii tai, eu sunt ataxie din creierul tau, eu sunt insasi schizofrenia care ti-a-ncoltit intre pliurile cefalice calde ca asternuturile tale dimineata... Nu ma condamna. Eu caut fericirea ce mi-o ofera ochii ei, pititi sub genele lungi, caut visul in care ma-nvaluie parfumul ei dulceag, caut rujul rosu cu care-si infloreste buzele iarna, caut acel strop de sange ce i l-am smuls din talpa moale, caut degetelele micute si atat de delicate ale picioarelor ei, caut sa alunec inspre glezna si ma intorc la talpa, caut poezia ce ti-am scris-o din urlete de disperare pe talpa, caut apusul ce ti l-am pictat pe abdomen, caut ochii ce ti i-am cusut pe spate, caut vertebrele ce se ivesc sub stratul fin de piele pala, aproape alba, caut jocul in care ma atragi de fiecare data. Am realizat ca tu ma faci sa fiu o pedofila oribila, demna de toata razvratirea ta, sa fiu un copil mai naiv decat tine cateodata, sa fiu o Lolita pana ce te-agat si eu intre aorta si ventricul si in cele din urma sa-mi cos de valva un spin... Pentru ca am nevoie de tine.
Vine primavara. Florile vor inflori, voi astepta vara. Pentru ca vreau iar vechea mea iubire, sa ma hranesc din pacatele ce nu le voi savarsi niciodata... nu cu tine. Pentru ca pe tine te-am omorat.
Si asa imi inchei eu ceea ce parea a fi un monolog normal *banuiesc ca cititorii mei n-au noroc* cu niste concluzii vagi, care probabil va confirma dementa, tulburarea mea maniaco-depresiva si pierderea luciditatii cand ma lasi cu tastatura in mana. Multumesc celor care au urechi de ascultat ce spun eu aici.

Listening to John Lennon - Imagine
                  The Beatles - Eleanor Rigby
                  Ian Dury - Sex&Drugs&Rock'n'Roll
                  Black Sabbath - Paranoid
                  The Beatles - Norwegian Wood
                  The Beatles - Yellow Submarine
                  The Beatles - Hey Jude
Reading - Frank Kafka - Colonia Penitenciara
                Dictionar ilustrat de biologie
Drinking - Water with Mg and Ca
Eating - antidepressants

Retinopathia.Monophobia.Necrophilia.

Tan.Tan.Tan.Tan.Tan.Tan.Tan.
Bubuitul oribil al ciocanului pe nicovala ii zdruncina scarisoara, omorandu-i fluxul echilibrului ce se scurgea prin cochilie. Ritmul tobelor interioare se ingana cu bataile atat de violente ale aripilor ascutite. Deschide ochii.
Lumina difuza. Lumina alba. Lumina orbitoare.
Ii scrijeleste pe retina.
O ascute.
O zgarie.
O urmareste.
Sfori. Nu, e legata de pat... E inchisa in morga de lumini, intubata intr-un abator de vise, disecate in feliute. Isi vede creierul intr-o cutie, intr-un borcan cubic, dintr-o sticla de un verde murdar, poluat, otravitor. Aude pasii asistentei. Azi are pantofii albastrii cu toc de 9. Tipat. Tobe. Se aude un scartait ritmat de la fereastra coridorului. In jurul ei alb. Simte pasarile cum zboara. Inchide ochii...
Vede. Vede o silueta neagra la linia orizontului de pulbere-nrosita. Se apropia, se apropia, dar cu cat venea mai aproape cu atat mai neclara devenea, degradandu-se si descompunandu-se in ploaia metafizica ce acoperea amara camera ei. Sta intr-un acvariu, intr-o cusca pentru cele mai periculoase specimene intalnite de omenire de-a lungul veacurilor. Ea vede. Ea aude. Ea simte. Ea ar si merge. Ea ar visa. Ea ar bea si ar rade. Dar ea e prea periculoasa pentru a face toate astea, asa ca se multumeste cu a vedea, a auzi si a simti din cand in cand vreun alt miros decat cel de mucegai ce vine de pe acoperis. Aude pielea cum fosneste. Miroase acul. Vede cum ii intra in carne, patrunzandu-i vena. Aude fiecare strop cum curge din perfurzie, prin branula. Aude pulsatiile otravii ce colcaie in sangele ei. Aude cum fierbe, miroase fiecare bula toxica eliberata de perfurzie.
Pic.Pic.Pic.Pic.Pic.Pic.Pic.
O sufoca.
O strange.
O apasa.
O desface aerul ce intra prin crapaturile sticlei. Nud cu bucati de creier proiectat in norii vascosi. Globii ochilor ei se rotesc intr-o continua spirala, aude zanganitul bilei pe ruleta, aude flacara focului de tabara, miroase aerul umed cu gust de alge. E imobilizata. Miroase carnea frageda a pasarilor ce zboara pe deasupra marii. Fiecare bataie a aripilor lor ascutite ii injunghie sufletul. Mintea ei dezradacinata de orice principiu cauta natura, cauta acel strigat animalic. Ar vrea sa pacatuiasca, dar tocmai inclestarea funiilor ce o supun o extaziaza. Respira. E prima data cand respira. E inchisa intr-o cusca, iar aerul ii intra in plamani printr-un tub infipt intre coaste. Buzele ei se misca.
Hero.Hero.Hero.Hero.Hero.Hero.Hero
Doi copii sar coarda in curtea ospiciului. In laborator, electroforeza infige un ac in fiecare proba. Fornaitul aparatelor se rasfrange cu un ecou implacabil intre sinapsele ei si ramane blocat acolo. Cat de senzual suna ploaia prin telefonul secretarei. Ce voce frumoasa are psihiatrul sectiei care o asculta pe doamna din salonul 8. Ar vrea sa auda totul prin telefonul secretarei. Dar scartaitul targii cu cadavre nu o lasa sa doarma.
Au scos-o.
Au dus-o.
O cruce.
1956-1975...
Privire goala acoperita de pamant.

Listening to Beatles - Yellow Submarine
                  Beatles - Michelle
                  Beatles - Let it Be
                  Beatles - Eleanor Rigby
                  Nirvana - Where Did You Sleep Last Night?
                  Eric Clapton - Cocaine
                  Psycroptic - Initiate
                  Nirvana - Come as you are

Cafe Anglais

sau povestea amanţilor la trombon.

Încă este dimineaţă
când orologiul cafenelei bate
cinsprezece şi un sfert
El e artistul zilei moarte
Şi din zâmbete pictează un muzeu.
Avea o piatră,
21 grame avea
şi peste tot el o căra...
A dus-o-n parc
la o ţigară
dar cafeneaua, atât de-mbietoare
`l ademenea
la o cafea cu whisky
de pe strada Cuvântului.
Aşa că după el
piatra îşi plimba
simţind-o cum,
în el,
ea se zbuciuma.
Închise ochii, piatra îi zbură
şi se pierdu îi mireasma
tinerei lolite.
Privindu-l pe sub gene,
ea îi sugera
cu ochii ei -viorele-
un vis de catifea.
Învăluită-n şarmul ei,
plutea, dar
nu zbura
şi pe sub buzele... alene
-şi strecura caninii albi
ca de strigoi.
Şi gâtul lebădă îi tremura
sub acele lui de priviri
Simţea cum blând o dezbrăca
neruşinat, el o privea
cum inocenta, se ascunde
sub o pulbere de nea.
Oh, blond copil
cum cazi tu pradă
flămândei mâni de poet.

Dimineata de noiembrie...

Dimineata rece de noiembrie... Patul caldut inca pastreaza parfumul noptii incandescende a celor doi... El inca doarme neintors. Ea isi deschide ochii, si il priveste cu nonsanata copilei ce-si incalca inocenta, cu ochii ei mari, blanzi, sclipindu-i sub fluturarea genelor...
Se ridica incet din pat, avand grija sa nu-l trezeasca cu scartaitul pasilor ei pe podea. Leganandu-se pe varfurile picioarelor, isi trase camasa lui peste corpul ei dezgolit de ardoarea si caldura de altadata. Merse incet pana in bucatarie... Mai avea inca scurte frisoane, desi corpul ii confirma ca s-a terminat, intreaga ei fiinta se tesea intr-un labirint de senzatii, ametind-o cu agitatia lor. Lumina toamnei strapungea incaperea, cu toate ca era o lumina obosita, peretii bateau in nuantele frunzelor vestejite. Si-a aprins o tigara. Deschise larg fereastra si lasa tacerea orasului sa o absoarba. Desi totul era un vuiet, ea era de un calm intangibil, atat de distanta ca parea ireala. Mecanic, isi turna zahar in cafea si privi lung pe fereastra...
De la balconul ei, privea lumea cum se lasa inghitita intr-o tacere oarba, cum se abandoneaza intr-o alienare de zgomote si sunete, desi surde si necizelate, armonizate in tacerea Lumii. In camera plutea un aer boem, cu parfum de tigara ce il ademeni pe el sa se scoale din pat...
A intrat in bucatarie tacut si a miscat capul in semn de salut. Ea ii pregatise deja ceasca de cafea cu doua cubulete de zahar si ii facu semn spre ea. A sorbit usor din cafeaua ce i se oferise. O picatura de foc i s-a prelins pe trahee pana in stomac, desclestandu-i plamanii. A ramas intepenit, contempland pierdut picatura razleata de cafea ce ramase pe buza cestii. Dezmortindu-se, incepu simti ca timpul s-a oprit. Avea impresia ca se scurge de undeva din sus, prelung si infinit, mai dens decat cafea lui, ce purta gustul buzelor ei.
-Iti place camasa ? intreba el, sprea a sparge tacerea ce ii injunghea urechile de-acum.
-Mm?... Aaah, camasa. Nu stiu, nu te-am vazut cu ea.
-Ciudat...
-Absolut deloc.
-Nu, nu. Sunt convins ca am purtat-o...
-Aseara in niciun caz.
-Ce tigari ai ?
-Dunhill...
-Negre ?
-Nu... Rosii...
-Mmm... Nu, multumesc. Ar trebui sa ma las.
-Asta ai zis si aseara dupa prima gura de coniac.
-Am baut coniac ?
-Pai... Tu nu mai stii ?
-Nu.
-Ai zis ca esti fotograf... Iti amintesti ?
-Evident. N-am cum sa uit asta.
-Imi place parfumul asta... E cumva... hmm... L'eau d'Issey ?
-Cum ti-ai dat seama ?
-E singurul parfum de barbati care chiar imi place.
-Aha... Deci stiai.
-Se poate spune si asa...
-Si... tu cu ce te ocupi ?
-Sunt studenta... La teatru.
-Aha... Interesant.
A venit in fata lui, nu inainte de a mai privi odata lumina rozalie a diminetii si s-a asezat zgribulita intr-un fotoliu. Tanara blondina era angelica. Lua ziarul si se uita tacuta pe el. El se aseza pe pervazul ferestrei, fumand in tacere. Ii arunca o privire profunda, apoi spuse clar si taios:
-Ceva imi spune, ca daca te apleci putin pe spate, ai toate sansele sa cazi.
El pufai amuzat si ii intoarse privirea.
********************************************************************************

Listening to: Clint Mansell - Shellshock
                   Edith Piaf - L'Etranger
                   Edith Piaf - Milord
                   Edith Piaf - L'accordeoniste
                   The Beatles - Girl
                   The Beatles - Norwegian Wood
Drinking: Still water
Mood: None.

Comme une parisienne

Era o dimineata rece si alba de noiembrie. Prin zgura saturata se scurg lacrimile zorilor. O ploaie rece si amara se unduieste pe acoperisul fin a cafenelei 'Les desespoires'. La etajul doi, privind stradutele mici si inghesuite, tipand de fervoare, goale de libertate, cu oameni infasurati in paltoane lungi si pline de caldura, dar lipsite de dorinta, cu ochii ei mari si azurii, o tanara blondina priveste aerul ridicandu-se-n rotocoale fumurii. Trupusorul ei firav si sensibil indura biciul ploii, bucurandu-se chiar de atingerea ei blanda, si in acelasi timp, aspra. Aburul dulceag al cafelei ii umezeste ochii de ardoare. Se complace in ploaia ce arde mocnit fiecare centimetru de viata. In oglinda lucie a frumosilor ei ochi, parca fiecare strop vine sa se-admire, in timp ce ea isi rasfrange dulcea privire in fiecare picur ce-i lauda frumsetea.
Ii place cafeneaua asta, intotdeauna diminetile ei s-au impovarat de parfumul ceaiului cu scortisoara si cafelei negre. La mansarda, balconul e rotunjit, cu doua mese. Scaunele, mai ales acestea ii plac, ornate atent, unduite cu trandafiri sculptati. Aerul boem ce-l respira de la etaj e deliciul zilelor noroase. In corpul ei e un freamat de arome, in mintea ei, imaginea lor reinvie. Ploaia isi accelereaza ritmul, zbatandu-se furioasa de pavajul prafuit al strazilor. Isi inalta albastrul dur spre griul cerului, arzand dupa stropii de ploaie. In ceasca, cafeaua neagra preface-n abur roua grabita-a diminetii. Calma, amesteca zaharul in ceasca, ochii devenindu-i niste insule-necate-n valul de emotii. Alert, o lacrima se scurge, acra de durere in cafea. Bautura maligna a vremurilor bune cu nuanta de polipotiune se scurge spre gatlejul ei, ii mangaie dintii cu petele ei si amara isi da drumul spre stomac. Reactie de sfarsit de toamna. Se uita curioasa in ceasca delicata, cu ochii ingustati ca de felina si sec isi zice 'Si nici macar nu-mi place cafeaua...'.
Statea langa pervazul sfartecat de stropii de ploaie si privea cum zgomotul pocneste in ceata diminetii. Oameni grabiti, masini accelerand in goana, ziare imprastiate pe pedalele de piatra. E rece piatra diminetilor de noiembrie, brazdata de ploaia ferventa. Se auzi un scartait, urmat de ivirea unei persoane in cadrul usii. Initial nu si-a dat seama dar cu cat privea silueta cu atat mai mult se instala imaginea frivola in minte-i atrofiata de cotidianul de zi cu zi. Cenusiul zilelor fu strapuns de surasul lui grabit. Purta palton lung si avea ochii umezi si negri, mai negri decat cafeaua ei ce are spuma-nvolburata pe marginea cestii. Ascuns de lumea exterioara, si despaturi ziarul si isi asternu privirele peste el. Venise timpul.
Ea statea la masa, singura, picior peste picior. Purta o rochie neagra, mulata, cu guler de dantela, dezvelindu-i delicat gambele invelite-n dresuri matasoase. Pe umeri isi tinea paltonul desprins parca dintr-o colectie Chanel. Ochii ei mari, de felina, cu pupile zbatandu-se ritmat odata cu ploaia inveninata, erau umbriti de bretonul lung, aranjat sub bereta prafuita. Piele ei pala ca spuma cafelei cu lapte stralucea in luminescenta cadaverica a soarelui pitit dupa norii plumburii. El ii azvarli din genele lui dese privire fugara, iar ea ii raspunse cu o privire lunga, contemplativa, asuprindu-l unui val de sentimente.
Imperativ, el se ridica si ii stranse mana cu putere. Aburul cafelei le inunda narile si le umezea ochii. El o apuca si o stranse in brate. Era timpul sa o ia de-acasa.

Iar ma impingi in boscheti...

De sus, de pe sarma, lumea pare diferita. Atunci cand simti firele ascutite ale condamnarii intrandu-ti in talpi, facundu-te sa vibrezi de durere pana in maduva spinarii, nu te mai deranjeaza stransoarea rece a coastelor ce se rup in inclestarea lor nebuna. Simt ca am ramas fara cuvinte, undeva departe, unde glasul meu nu patrunde zidurile de cristal ale lumii. Esti atat de aproape de mine, si inca nu imi simti caldura. Sunt atat de departe, inecata in veninul propriei vieti, in propria-mi tacere. Prin prisma incetosata a inimii mele, prin obiectivul spart al mintii innegurate, retraiesc fiecare clipa.
Tacere... Oare e si pustiu ? Stare de nesiguranta. Anxietate, angoasa... Imi vine sa-mi sfasii pielea de pe mine, dar nu mai are cine sa-mi bea sangele. Tu nu intelegi ca moartea nu e un simplu moft. O simt zbatandu-se evanescent in mine, rozandu-mi maruntaiele. Mana ta calda imi aluneca pe obraz...
Azi a venit toamna. Am asteptat fiecare strop de ploaie cu inima pulsandu-mi intr-un ritm alert in piept. In ploaia rece de toamna, isi pot gasi lacrimile refugiul, fara sa lase dare albe in masca mea perfecta. Cred ca mi-e dor s-alerg desculta in ploaia rece, sa plang pana simt ca lacrimile-mi sufoca ultima gura de oxigen, sa dansez nebuna in ritmul melancolic al ploii. Moment... Atat de departe, ca nici dintii patrunzandu-mi pielea nu ma pot aduce inapoi. Dialog imaginar...
Asta e oare eliberarea ? Am facut un scurt popas inaintea intrarii in timp, lasand eternitatea sa-si faca treaba. Doua secunde s-au transformat in ore intregi de contemplat la chipul tau, cu ochii de nuanta caramelului scurgandu-se in gri-ul absent al lumii. Nu merit zambetul tau strengaresc, parca smuls de pe marginea unei foi de jurnal. De ce l-as merita ? Inca mai simt aroma dulce-a primului sarut, arzandu-mi buzele crapate... Sarut cu guste de sange, imbratisare pierduta-n peisajul sumbru, parfum de lemn arzand mocnit si brad sub zapada de diamant a iernii.
-Stii... Am crezut ca totul e doar un vis. Un vis dur, in nuante de gri, care se machiaza pervers in culori aprinse pentru a te fenta... Am considerat fiecare clipa doar un alt ideal desprins din lumea asta. Nu am suportat mizeria asta, stindardul ciuruit al dragostei... Dar viata... Hm... Mi-a mai dat o sansa.
In dulceata ochilor tai mari, ma pierd si imi dau lacrimile.
-Viata e chiar naiva... Sa-ti mai dea o sansa la fericire. Si in timpul asta sa te tachineze cu atigerea ei delicata.
In conturul buzelor tale, pot scrie o poveste, dar pe parcurs, vorbele pier in stingerea ecourilor.
Ma pierd in jocul tau fugar, in caldura ametitoare a corpului tau. O joaca mai perversa de iluzii si intonatii nu am mai intalnit… Ma vezi altfel, asa as vreau sa fiu, sa nu trebuiasca sa vreau sa-ti spun ca mor… Nu acum, nu azi…te rog… prefa-te ca-ti pasa, nu mai rade la gafele mele de fetiscana inamorata…

Listening to Vama Veche - Pe sarma
                   Opeth - Still Day Beneath the Sun
                   Opeth - Forest of October
                   Placebo - Pure Morning
                   Rammstein - Feuer Frei
                   Rammstein - Liebe ist Fur Alle Da
                   Guns'n'Roses - Every Rose Has Its Thorn
                   Sonic Syndicate - Denied
                   Clint Mansell - Shellshock (another day, another dollar)
Eating: nothing
Drinking: Water with lemon and a little glass of Limoncello
Watching : Thirst
                 Kuroshitsuji ep. 11
Drawing manga.