Nu mai simt nimic. Sunt paralizată, liberă în cubul meu de gheaţă. Departe...
Izolare. Nu mai caut atingeri, vorbe, nu mai caut nimic. Este ceva de căutat?
Voci. Voci care tac, şi îmi impun să tac şi eu.
Pustiu. Lacrimile, altădată calde, acum îngheaţă înainte de a curge.
Frig. Mi-a amorţit golul, şi m-a săpat, tot mai mult. Mai mult. Niciodată nu îi ajunge să te înghită.
Vise. S-au stins toate.
Privesc marea de fulgi ce se preling lent, spre a se contopi în alb. Negru.
