The Nepenthes

O fantana de cunostinte. Intuneric. Mintea lui a facut implozie, innegrind filamentul propriei tarani. Se intoarce in Pamant. Apa il cutremura, sorbindu-i privirile, invalurindu-l in cutumele valurilor ei ademenitoare.

Trembling. Literally.

Gah. Sunt inca indecisa. M-am saturat sa aud numai 'Nu te tunde!'. Sunt disperati? Da, ati ghicit, vreau sa ma tund si inca cum. De fapt, chiar acum jumate de ora m-am tuns putin, asa ca acum am un fel de curly bowl-cut. Daaaaar. Vreau sa ma tund scurt de tot, foarte scurt, cel mai scurt, genial de scurt. Si sunt indecisa, iar persoanele din jurul meu, a caror parere o mai ascult ocazional, nu fac decat sa ma descurajeze.
Ce ziceti, sa ma tund?

Sous la plouie, elle reste coquette...

„Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam «incendii». Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase si jumatate, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor!“ Mathias Malzieu, Mecanica inimii


Nu te mai suport. Nu mai suport. Piei!

El o priveste de la departare, o observa, stand tacut pe banca. Un dans printre fulgi de ploaie, ar vrea s-o stranga la piept tot timpul, pana din ochii de copil i-ar curge tematoare, tremuratoare, lacrimi. Monolog cu sine insusi, el stie ca acea clipa va veni si-l roade cu taria ei otrava ce colcaie in sangele fierband, oxidandu-se in mici bule de oxigen. Acizi, plamanii-i freamata sub miile de ace de monoxid de carbon, radioactiv pulseaza cianura prin corpul lui. Dar inima inca-i respira tacuta, in batai aritmice. Si el o vede in continuare pe ea, dansand in fata lui, alergand prin cercurile de ploaie [sau de ninsoare, caci el nu mai distinge stari de agregare, ci doar silueta ei]. Si stie ca n-o va avea vreodata.

-------

Inchide ochii. Il ferme les yeux. Prin pleoapele secate de umoare simte cristalinul cum se zbate si freamata ca nasul pradatorului in fata victimei. Ea vine de pe balcon uda, aducandu-i de pe pervaz o cafea deja racita, asezata pe o carte cartonata. Dar el e orb. Ea il inveleste si soarbe din cafea. Lui ii pune whisky. De l-ar putea ea proteja de propria ei masca, de hidosul chip pe care, perversa, il ascunde sub ochii mari cu pupilele dilatate ce il privesc neprihaniti, parca nevatamat de pur se-ntoarna pe sub gene. El deschide ochii. Il ouvre les yeux. Ea il saruta pe frunte si ii strecoara-n palma un bilet. Ii aprinde o tigara, fosnind-o intre buzele ei si, delicat, i-o streacoara intre dinti. El ar vrea sa priveasca spre ea, dar in fata marea se prelinge suvoaie pe perdeaua parasita, iar frunzele - presentimentul toamnei ce-a trecut - se propaga spre vidul existentei lui. Tic-tic, clac-clac. Creierul lui e un ceasornic caruia i-a sarit rubinul de la secundar. Te poti masura fara secunde?

New Leapsa

You.
Can.
Only.
Type.
One.
Word.
No.
Explanations.
1. Yourself? Depressive.
2. Your boyfriend/girlfriend? Dreamer.
3. Your hair? Sheep.
4. Your mother? Mine.
5. Your father? Giftcard.
6. Your favorite item? Shoes?
7. Your dream last night? Dunno.
8. Your eyes? Diplopia.
9. Your teeth? Yellow.
10. Your habits? Smoking.
11. Your hands? Small.
12. Your voice? Aaaaaaah.
13. Your best friend? Lixx:X
14. Your favorite writer? Kafka.
15. Your favorite novel? Lolita.
16. Your obsessions? Feet.
17. Your playlist? Beatles.
18. Your drink? Sencha.
19. Your country? UK.
20...

Let me seeee... Asta merge mai departe la Lixx, Vlad, Dan, Raluca si Duda, bineinteles daca vor avea bunavointa...

Eu? Cine?

Pai asta se traduce simplu prin 'Cine sunt eu?'... Pai, da! Am ajuns la inevitabila intrebare si am dezbatut-o mult si cu multe persoane, care eventual ma vor uri pe vecie... Pentru ca eu nu sunt altceva [decat o pata de sange care vorbeste, ati zice. *Dar nu, nu e asta*] decat o maniaco-depresiva [cu acte in regula!] cu foarte multe obsesii, tulburari de personalitate si instabila emotional. Exact! M-am hotarat ca dupa *stati sa numar* 5 luni *muahahaha... mi-a luat vreo 3 minute* sa dezvalui fata psihopatei din spatele ecranului. Adevarul e ca stiti toti cine sunt, iar marturia asta scrisa nu mi-e utila decat mie... De ce? Pentru ca am nevoie de un raspuns, fara sa stiu intrebarea si o caut neincetat printre ferestrele de ganduri aburite pe care mi le azvarl aici. Eu sunt rasul dement pe care-l aud vecinii la 3 dimineata in timp ce am un cosmar, eu sunt plansul violent cu care ma izbesc cu organul de cutia coastelor, eu sunt urletul cu care sfasii zilele cetoase de noiembrie, eu sunt gafaitul pe care-l auzi pe scari, eu sunt aburul ce se prelinge din trenul ce trece nepasator prin gara, eu sunt lacrima ce ti-o ascunzi in coltul ochiului si care-ti curge si se-agata-n colt de buza, eu sunt lingurita de zahar din ceaiul de iasomie, eu sunt ochii ce te privesc ascutiti din spatele ferestrei iar tu nu vezi cat tipa dupa tine, eu sunt tigara de dimineata, eu sunt cafeaua de la ora 1, eu sunt pacienta care-ti cere bani de metrou, desi nu va parasi niciodata ospiciul, eu sunt tumoarea din plamanii tai, eu sunt ataxie din creierul tau, eu sunt insasi schizofrenia care ti-a-ncoltit intre pliurile cefalice calde ca asternuturile tale dimineata... Nu ma condamna. Eu caut fericirea ce mi-o ofera ochii ei, pititi sub genele lungi, caut visul in care ma-nvaluie parfumul ei dulceag, caut rujul rosu cu care-si infloreste buzele iarna, caut acel strop de sange ce i l-am smuls din talpa moale, caut degetelele micute si atat de delicate ale picioarelor ei, caut sa alunec inspre glezna si ma intorc la talpa, caut poezia ce ti-am scris-o din urlete de disperare pe talpa, caut apusul ce ti l-am pictat pe abdomen, caut ochii ce ti i-am cusut pe spate, caut vertebrele ce se ivesc sub stratul fin de piele pala, aproape alba, caut jocul in care ma atragi de fiecare data. Am realizat ca tu ma faci sa fiu o pedofila oribila, demna de toata razvratirea ta, sa fiu un copil mai naiv decat tine cateodata, sa fiu o Lolita pana ce te-agat si eu intre aorta si ventricul si in cele din urma sa-mi cos de valva un spin... Pentru ca am nevoie de tine.
Vine primavara. Florile vor inflori, voi astepta vara. Pentru ca vreau iar vechea mea iubire, sa ma hranesc din pacatele ce nu le voi savarsi niciodata... nu cu tine. Pentru ca pe tine te-am omorat.
Si asa imi inchei eu ceea ce parea a fi un monolog normal *banuiesc ca cititorii mei n-au noroc* cu niste concluzii vagi, care probabil va confirma dementa, tulburarea mea maniaco-depresiva si pierderea luciditatii cand ma lasi cu tastatura in mana. Multumesc celor care au urechi de ascultat ce spun eu aici.

Listening to John Lennon - Imagine
                  The Beatles - Eleanor Rigby
                  Ian Dury - Sex&Drugs&Rock'n'Roll
                  Black Sabbath - Paranoid
                  The Beatles - Norwegian Wood
                  The Beatles - Yellow Submarine
                  The Beatles - Hey Jude
Reading - Frank Kafka - Colonia Penitenciara
                Dictionar ilustrat de biologie
Drinking - Water with Mg and Ca
Eating - antidepressants

Verdict: sinucidere.

Ingerul meu a murit.
Ingerul meu a murit si m-a lasat sa mor.
Ingerul meu a murit, dar eu l-am omorat.
Ingerul meu a murit si nu se mai intoarce.
Pentru ca ingerii morti se fac pulbere.

Retinopathia.Monophobia.Necrophilia.

Tan.Tan.Tan.Tan.Tan.Tan.Tan.
Bubuitul oribil al ciocanului pe nicovala ii zdruncina scarisoara, omorandu-i fluxul echilibrului ce se scurgea prin cochilie. Ritmul tobelor interioare se ingana cu bataile atat de violente ale aripilor ascutite. Deschide ochii.
Lumina difuza. Lumina alba. Lumina orbitoare.
Ii scrijeleste pe retina.
O ascute.
O zgarie.
O urmareste.
Sfori. Nu, e legata de pat... E inchisa in morga de lumini, intubata intr-un abator de vise, disecate in feliute. Isi vede creierul intr-o cutie, intr-un borcan cubic, dintr-o sticla de un verde murdar, poluat, otravitor. Aude pasii asistentei. Azi are pantofii albastrii cu toc de 9. Tipat. Tobe. Se aude un scartait ritmat de la fereastra coridorului. In jurul ei alb. Simte pasarile cum zboara. Inchide ochii...
Vede. Vede o silueta neagra la linia orizontului de pulbere-nrosita. Se apropia, se apropia, dar cu cat venea mai aproape cu atat mai neclara devenea, degradandu-se si descompunandu-se in ploaia metafizica ce acoperea amara camera ei. Sta intr-un acvariu, intr-o cusca pentru cele mai periculoase specimene intalnite de omenire de-a lungul veacurilor. Ea vede. Ea aude. Ea simte. Ea ar si merge. Ea ar visa. Ea ar bea si ar rade. Dar ea e prea periculoasa pentru a face toate astea, asa ca se multumeste cu a vedea, a auzi si a simti din cand in cand vreun alt miros decat cel de mucegai ce vine de pe acoperis. Aude pielea cum fosneste. Miroase acul. Vede cum ii intra in carne, patrunzandu-i vena. Aude fiecare strop cum curge din perfurzie, prin branula. Aude pulsatiile otravii ce colcaie in sangele ei. Aude cum fierbe, miroase fiecare bula toxica eliberata de perfurzie.
Pic.Pic.Pic.Pic.Pic.Pic.Pic.
O sufoca.
O strange.
O apasa.
O desface aerul ce intra prin crapaturile sticlei. Nud cu bucati de creier proiectat in norii vascosi. Globii ochilor ei se rotesc intr-o continua spirala, aude zanganitul bilei pe ruleta, aude flacara focului de tabara, miroase aerul umed cu gust de alge. E imobilizata. Miroase carnea frageda a pasarilor ce zboara pe deasupra marii. Fiecare bataie a aripilor lor ascutite ii injunghie sufletul. Mintea ei dezradacinata de orice principiu cauta natura, cauta acel strigat animalic. Ar vrea sa pacatuiasca, dar tocmai inclestarea funiilor ce o supun o extaziaza. Respira. E prima data cand respira. E inchisa intr-o cusca, iar aerul ii intra in plamani printr-un tub infipt intre coaste. Buzele ei se misca.
Hero.Hero.Hero.Hero.Hero.Hero.Hero
Doi copii sar coarda in curtea ospiciului. In laborator, electroforeza infige un ac in fiecare proba. Fornaitul aparatelor se rasfrange cu un ecou implacabil intre sinapsele ei si ramane blocat acolo. Cat de senzual suna ploaia prin telefonul secretarei. Ce voce frumoasa are psihiatrul sectiei care o asculta pe doamna din salonul 8. Ar vrea sa auda totul prin telefonul secretarei. Dar scartaitul targii cu cadavre nu o lasa sa doarma.
Au scos-o.
Au dus-o.
O cruce.
1956-1975...
Privire goala acoperita de pamant.

Listening to Beatles - Yellow Submarine
                  Beatles - Michelle
                  Beatles - Let it Be
                  Beatles - Eleanor Rigby
                  Nirvana - Where Did You Sleep Last Night?
                  Eric Clapton - Cocaine
                  Psycroptic - Initiate
                  Nirvana - Come as you are