Intermitent.
-Alo?
-Ma scuzati... dar... cumva...ati putea...?
Somnoros, incearca sa inteleaga. Clipele se scurg, fac o pauza in vene. Nu-i spusese nimeni ca vocea ii suna mai senzuala in telefon. Simtea parca susurul ploii, tandru, in receptor. Auzea sunetul ceaiului varsat si clinchetul gingas al canii. Un latrat in miezul noptii, undeva in campul departarii. Si tacerea... tacerea intrebarii fara sfarsit. Se pierdea in vocea ragusita a acelui cumva...
-Err... Da?
Auzi golul, fosnetul tacit si telefonul trantit.
Cazu cu ochii in gol, cu inima-n tavan, urmarind sunetul pe care albastrul il face cand pluteste inspre negru, Dinspre bulevard auzea rumoarea orasului, viata palpitand de ei cu blugii rupti, de genunchi juliti si valize scrijelind asfaltul. Pe pereti se tesea o retea de particule - franturi de idei, cifre, frunze, miros de cafea si...
Astepta. Anticipa. Cu sufletul-cutie, ochii-ocean, mainile-arbore, suvitele-rau.
Calcula pasii pana spre usa, calcula frecventa si intensitatea pocnetului tocurilor ei pe trepte.
Astepta. Anticipa respiratia ei violenta pe umarul lui stang, inclinat. Ii simtea deja mainile topindu-si raceala pe corpul lui. Ii desena rasaritul pe frunte si completa valurile pana-n talpi.
Astepta. Aburii soselei se ridicau deja, adormiti spre etajul lui. Stelele mureau incet in stropii dulci de roua. Telefonul nu mai suna. In usa nu mai ciocnea. Pasii nu mai veneau. Se stranse tot o pata cu ochii infipti in orbitele tavanului, adancit in sine. Simtea cum se surpa tot cum inauntru il roade, cum obrajii i se racesc, membrele ii intepenesc amortite iar respiratiile i se cufunda inapoi in arborii de unde-au venit.
04:28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...