duminică, 5 septembrie 2010

After dark

A intrat pe usa destul de debusolat, foarte nervos si putin mahmur. Totul mirosea a boala, a depresii si a moarte. Camera in care a intrat era de un verde-lamaie care aproape ii facea rau. Totul, de la mobila pana la varul de pe pereti, era patat de aceasta atmosfera, capatand o nuanta de verde-lamaie. Auzea tunetele de afara, care pareau ca ameninta sa darame cladirea, si ploaia izbindu-se intr-un geam din coltul camerei cu atata ura incat parca avea ca scop suprem sa sparga tot ce-avea in cale.
Se vedea pe el, o vedea pe ea. Totusi, constiinta ii spunea ca e undeva sus, ca o camera de luat vederi, supraveghiind tot, in timp ce ochii ii spuneau ca e jos, in camera. Se simtea dedublat. Statea pe marginea patului si se uita la ea. O oglinda n-o s-o arate niciodata exact asa cum este. Ochii albastru-azuriu, bolnav de albastrii, ca un cer senin intr-o zi caniculara, aveau o scanteie bizara ce trada nebunia din creierul posesoarei. Nu realizase niciodata ca aratau chiar atat de inumani, de animalici.
Liniste. Asteptare. Se pierde intr-un amalgam de culori reci.
-Ce faci? Nu zici nimic?
-Nu am ce sa zic...
Pustiu. Durere. Sufletul lui e patat de negru, pielea ii e ca de ceara.
-Trebuie sa terminam asta...
Si si-a inclestat mainile sale reci in jurul gatului ei. Erau atat de reci, ca simtea cum ii sectioneaza venele una cate una. Ea se ruga de el cu ochii deschisi, blocati in delir. Clipea aritmic, din ce in ce mai rar, sub bataile ceasului de pe peretele umbrit de luna. Se abtinea, se chinuia sa nu planga si sa-si tina in frau gandurile. Corpul ei mistuit se raceste, ochii ei raman larg deschisi, pupilele i se contracta si o lacrima rece i se scurge din ochi. A ramas asa... cu privirea atintita in gol. Lacrimi. Sidefate, se preling peste sperante adormite.
Si gandurile isi pierd conturul in buzele ei, si grijile sunt acoperite de parul ei lung, si ura i se ineaca in ochii ei. Nu mai stie ce se intampla si ce nu i se intampla, ce este sau ce ar putea fi. Stie doar ce nu mai este.
S-a asezat intr-un colt si a inceput sa planga nervos, isteric, cu sughituri taioase. Rosu murdar. Il zgaria albastrul dur al ochilor ei.
Se simtea ca si cum s-ar fi trezit abia acum. Si s-a trezit singur, infrigurat, intr-un cavou - parfumul ei era inlocuit de putoarea mortii. Ofta singur in bezna - se lasase iarasi pacalit. Frica. Ameteala. Se sprijina de-o linie argintie fragila.
O floare sta, singura si rece, lipsita de substanta, la picioarele lui. A rupt-o din radacini si i-a smuls petalele... Caldura. Argintiul se scurge ciudat de incet, topit in foc...
Ploaia se izbea nervoasa in geam, ceasul ticaia, numarandu-i parca secundele... Nu-i ramane decat sa fuga...
Ploaia se scurge in stresini in timp ce el alearga singur in noapte. Ar vrea sa scape de el. Baltile se sperie, se arunca in laturi, ferindu-se de picioarele lui.
Si sangele curge pe mainile-i vinovate, ploaia nu vrea sa-l spele. Din departare, de undeva, cineva striga un 'ajutor' murmurat. Luna rosie pe care au admirat-o aseara s-a inrosit si mai mult in seara asta. S-a inrosit in al ei sange. Sangele ce il vedea in mintea lui tasnind din ea cu putere, apoi treptat calmandu-se, ajungand in final sa picure alene, asa cum simte acum ultimele picaturi de luciditate picurand din el.
Fum. Il sufoca frigul . Vant. Neliniste. Umbre de un verde mort alearga in graba.
Nimic. Intre ei e o distanta pe care nu o pot masura.



Aw. First post ^^. Este doar o compunere veche pentru scoala [ mi-a parut incredibil de rau ca nu m-a pus diriga s-o citesc *evil laugh* ]. Se pare ca sunt o persoana cu adevarat macabra.

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...