iulie 2011
Asta va soca.
14:37 Asta ma va soca. Asta ma socheaza de fiecare data, tocmai prin obisnuinta intamplarii. Asta m-a socat de fiecare data chiar si pe mine care stiu. Ma socheaza ura, in aceeasi masura in care ma socheaza iubirea. Doar ca ceea ce socheaza acum nu e nicidecum ceea ce ar fi de asteptat. Acum ma socheaza tacerea. Nu, de fapt ceea ce ma socheaza nu e tacerea propriu-zisa, ci faptul ca ma las prada socului acesteia. Viata cu fiintele ei aluneca prin preajma mea asemenea viselor de dimineata izvorate din somnolenta sufletului anesteziat intr-o incertitudine inconstienta. Aceasta farama din mine instabila pare a fi doar un ciob ce se agata prin mine, spre a ma rani necontenit, spre a ma conduce in neincetata pustiime in care ma pierd. Incert. Prefer sa cad iar in groapa comuna a tacerii - o victima decazuta a razboiului cu sine. Credinta sau ratiune? Nu-i lasa pe altii sa te vindece.
15:27 Si astfel revin la faptul ca numai in Sine zace singura forta, ca singurul desert e cel iluzoriu pe care mi-l cladesc din amintiri sfarmate. Dor de... dor de atat de multe. Dar nu pot intelege ce nu pot crea.
20:46 Tradare. Am cazut in uitare. Acum premonitoriul meu vis s-a adeverit, luand forma fricii devorande. Nu pot sa cred. Am fost uitata. Mai mult de atat, am fost stearsa din memorie si inlocuita cu... cu o imagine mincinoasa. Acum incepe razboiul, acum ma zbat si ma rup - acum... cand se intoarce sinele inconstient impotriva mea. De frica cui? Sau mai bine zis de frica a ce? Nu mai pot respira asa... conectata la iluzii cu oxigen sa ma tin intr-o falsa stare de 'viata'. Caci nici nu mai vreau.
De fiecare data cand ma hotarasc sa ma recladesc, ma-mpiedic intr-un ciot de mine.
23:44 Nu e corect ce fac. Acum nu reusesc decat sa-mi rasucesc cutitu-n piept, sfarmandu-mi sternul viselor, zdrobindu-mi inima si aplatizandu-mi plamanii de stratul de pleura, doar-doar, impactul terifiant ar rupe temnita de oase in care ma inchide vidul.
Vreau sa plec din mine.
Trupul lui rămâne doar un contur în asfinţit, îngropat de liniştea sufocantă de vară târzie... şi e târziu şi totul se îngroapă în amurg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...