marți, 19 octombrie 2010

Geisha story

Scena este luminata in partea din fata. In decor apar niste gratii, iar in spatele lor diferiti oameni: un aristocrat cu monoclu de varsta mijlocie, un domn in negru cu un frac, o doamna in albastru cu o rochie plina de volane, o domnisoara imbracata dupa moda aviatorilor, cu niste ochelari mari si invechiti, o doamna in culori pamantii verificandu-si ceasul din 2 in 2 minute, un domn cu un petic pe ochiul drept, guler inalt si baston impodobit cu un magnific cap de mort, o doamna in corset cu fusta scurta si desuuri provocatoare ivindu-se jucaus.
In fata lor, in mijlocul scenei este o geisha. Cu fata acoperita de pubra alba, nu lasa adevarul sa se intrevada. Buzele-i sunt pictata in culoarea cireselor carnoase, iar ochii conturati in rosu pasional si negru. Poarta un kimono furikata elegant cu obi lung. Muzica se aude incet, geisha intinde mana, cealalta mana deschide brusc evantaiul. Urmeaza un joc de evantaie, apoi se schimba usor ritmul melodiei, geisha face o pirueta cu evantaiele, aducand aminte de zborul cocorilor. Spre finalul melodiei, geisha se arunca in genunchi, intinde mainile pe spate, fluturand evantaiele. Aducandu-le in fata le inchide si isi aseaza capul intr-o plecaciune adanca. Se ridica si face o plecaciune spre cei din spatele gratiilor, apoi se aseaza in genunchi.

Din multime se aud susoteli. Geisha toarna ceai intr-o ceasca si o duce unuia din domnii de acolo, apoi in inca o ceasca si in inca una. Se intoarca si cu miscari ferme si ritmate isi desleaga obi-ul, apoi isi scoate kimono-ul. Luand oglinda, se pudreaza nasul si fruntea. Ramane intr-un nagajuban elegant. Tanarul aristocrat se apropie de ea si ingenuncheaza in fata ei.

-Buna ziua.
Geisha isi pleaca capul in semn de salut. El se lipeste de ea si ii plimba mana usor pe gat. Ea intoarce capul.
-Anotimpul acesta, domnule...
-Da... ploaia se izbeste mult prea des de asfalt pentru a ne permite o plimbare.
-Nu, domule... Nu stiu daca puteti intelege... E ironic...
-Imi poti spune...
-Eu... il vad plin de viata. Frunzele astea stacojii, pictate in culori ruginite, rosu aprins si galben pal... imi par pline de viata. Simt toata plina de esenta, alergand alert pe stropii de ploaie... Nu cred ca puteti intelege...
-Incerc...
-Cand totul moare in jurul meu, cand florile isi pierd parfumul si artarul se dezbraca de frunzele lui vii... Ma simt plina de viata, de dragoste, de entuziasm... Poate e doar o fantasma, un vis ciudat, o minciuna din cele pe care lumea ni le serveste zilnic.. dar...
El ii apuca capul in mainile lui. Ea il sageteaza cu privirea si isi roteste usor capul din stransoarea lui.
-Domnule nu cred ca e potrivita o astfel de purtare...


Va urma sa fie un scenariu pentru o piesa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...