Paznic al inimii mele,
Noaptea, nu-ti ingheata fumu-n plamani ?
Cand roua-si picura maiastra seva
nu te temi sa ma chemi ?
In temnita corpului meu...
un zimt de sentimente sterpe
in spulberarea lor
se sparg, se zbuciuma, ma cheama.
Si tac.
Caci biciul aripilor frante
mi-scrijeleste pe cord aurul nebunilor.
Scaldat in sange,
lasat sa planga violetul lumii brutal picand
alene pe sosea.
Mecanism pus scrasneste;
robotic, ai strivit o alta viata,
o artera sectionata
in grumazul tau
Alb...
Pace cu aripi scrasninde de vis
Razboi in bezna,
rosu purpuriu
dement imprastie
sangele varsat.
Trupul lui rămâne doar un contur în asfinţit, îngropat de liniştea sufocantă de vară târzie... şi e târziu şi totul se îngroapă în amurg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...