luni, 11 octombrie 2010

Nimicul povestirii.

Mi-e teama sa ma avant in adancul fiintei tale, destramand ceata zilelor; pulbere de vis.
Intind o mana spre nimic;
Nimicu-mi cerne-n palma
Ghimpe de zgura zadarnic
Te zbati in nefiinta-ti oarba.

Trec...
Nori-si spulbera privirea.
Cristal de-azur,
trist te ingheti in calea-mi,
destramand zarea
in picuri largi de mister pastelat.

Linii agere
pe retina mea intiparite
Cresteaza focul si pasiunea zilelor de demult...
O inima nebuna nabuseste,
in liniste, dulce-ngenunchere.
Ma cuprinzi in bratele-ti albe...
Pierduti in giulgiul sangeriu
imi speli o lacrima de pustiu;
Sarut de lacrimi pasionate...

Sub stratul subtire de omat,
a cenusii spuma se rasfrange
Si peste nourii viselor noastre curge
in albul diminetii, amurgul insetat al lacrimilor tale.
Zbucium de val, in zborul corbilor nebun
Electrizant, se pierde...
Pasiune si dorinta si iubire, intr-o erectie de culori
Strivite-n albele maini ce le tin.
Zburate de buze prea pline de dor,
in naframa clipelor uitate mor.

Un comentariu:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Scuzati deranjul! Toate criticile, intrebarile, parerile, noutatile, dorintele, cerintele, urarile, cantecele, amintirile sau ce va trece dumneavoastra prin cap dupa o partida de blog, puteti scrie aici. Incerc sa raspund cat de rapid pot...